A economisi = a investi? Ne dedicăm foarte mult timp pentru a munci, a economisi, însă pe termen lung, faptul că nu facem pasul următor, spre investiție, ajungem să pierdem foarte mult, consideră Mihai Purcărea, CFA, director general BRD Asset Management. El a vorbit în cadrul unui interviu cat poți câștiga pe termen lung dacă te folosești de economisirea inteligentă, cum să alegi fondul de investiții potrivit, ce să faci dacă rezultatele administratorului te dezamăgesc, cum să reacționezi la volatilitatea pieței și multe altele.

Urmărește interviul integral

Vă deranjează când se pune egalitate între economisire și investiție?

 

Da, mă deranjează, și asta pentru că economisirea este doar primul pas. Luat așa din DEX, a economisi înseamnă a cheltui mai puțin decât ai venituri. Practic să pui bani deoparte. Definiția din DEX este „a agonisi”. E un lucru esențial și bun ca un prim pas. Pasul următor este de a și face ceva cu respectivii bani, de a-i pune la muncă, a face profit cu banii respectivi. De multe ori ne oprim la partea de economisire și nu mai facem ceva cu banii.
 
Aici este o problemă. De ce? Ne dedicăm foarte mult timp pentru a munci, a economisi, însă pe termen lung, faptul că nu facem pasul următor ajungem să pierdem foarte mult.
 
Un exemplu simplu. Imaginați-vă că luați decizia astăzi să puneți 500 lei/lună pentru dumneavoastră, pentru copii. Continuați pe termen lung, timp de 30 de ani, să spunem. După perioada asta ați economisit 180.000 lei. E o sumă frumoasă. Dacă, în schimb, ați și investi banii cu un randament undeva la 5%, nu este nici foarte mare, nici foarte mic, suma respectivă s-ar transforma din 180.000 în 416.000. Deci de două ori și ceva. Practic partea de investiție ajunge să valoreze mai mult decât partea de economisire.
 
Pentru fiecare un leu, investiția v-ar aduce 1,3 lei în plus. De multe ori ne oprim din a face pasul ăst
 
Un alt aspect este cel legat de inflație. Când doar economisim, strângem bani, uităm de efectul inflației. Da, strângem acei bani. De exemplu, 180.000, dar peste 30 de ani acei bani vor valora în putere de cumpărare în jur de 100.000, 110.000, 120.000, nimeni nu știe, dar în orice caz mai puțin.
 
Uităm de lucrul acesta și este păcat. Sunt banii noștri, munciți de noi și nu facem pasul următor. De aceea mă deranjează când se pune egalitate între economisire și investire.

 

Când spui profit, oamenii se gândesc la o firmă. Ar trebui să ne gândim la noi înșine ca la o firmă?

 

Ne putem gândi la familia noastră ca la o firmă. Avem un buget: venituri și cheltuieli. După ce facem cheltuielile necesare, este recomandat să rămânem și cu ceva bani deoparte, pe care ar trebui să-i folosim într-un scop productiv, deci să-i investim, să facem ceva cu ei mai departe, să punem acei bani să muncească pentru noi, nu să stea acolo deoparte și să nu producă nimic.

 

Care credeți că este reținerea în a face pasul de la economisire la investire?

 

De ce nu se face pasul următor? Răspunsul pe care l-am găsit eu este teama de necunoscut. Lipsa experienței duce la o temere în a încerca ceva nou.
 
Părinții noștri, bunicii noștri, tot ce aveau era acel carnet de cecuri sau banii la saltea. Nu avea altă opțiune. Atâta tot puteai să faci cu banii. Neștiind, neavând experiența în familie este ceva nou. Să faci ceva nou cu banii de multe ori cu banii este extrem de greu.
 
Se face mereu comparația cu cei din Vest: francezii, germanii. Că ei investesc mai mult. Am cunoscut destul de multe persoane din Vest și nu au ceva în plus față de noi. Au doar experiența. Faptul că părinții lor, bunicii lor au avut experiența.
 
De exemplu, fondurile de investiții au undeva la 400 de ani istorie. Au experiența ca în momentul în care au ceva bani în plus automat se gândesc: Trebuie să fac ceva cu acei bani, să-i investesc.
 
Pentru mulți români, inclusiv cuvântul investiții pare ceva care fie fac doar oamenii de afaceri sau antreprenorii: „Un om normal nu poate să investească”. Pare ceva dificil. Este un stereotip peste care probabil ne va mai lua ceva timp să trecem.

 

Presupunând că decid să devin investitor, deci mă interesează să fac profit din economiile pe care le voi pune deoparte, cum știu că aleg bine un fond de investiții? Cum fac să aleg ce mi se potrivește?

 

Cel mai important este să ajungi să te cunoști. Se pot da diverse teste, chestionare, astfel încât să vezi profilul care ar fi potrivit. Realitatea este că toate aceste chestionare sunt făcute un pic în vid. Trebuie să vezi exact ce ți se potrivește și asta o faci încercând.
 
Partea cea mai importantă a investiției este comportamentul investitorului, nu fondul pe care-l alegi, astea deja sunt detalii.

 

EXEMPLU

 

Să presupunem că ai avut o premoniție perfectă și ai fi ales la începutul anului cel mai bun fond de investiții de acțiuni din lume. L-ai fi cumpărat pe 1 ianuarie dar poate ai fi un investitor cu o aversiune un pic mai mare la risc. A venit COVID, începe să scadă piața, fondul respectiv ar fi început să scadă odată cu piața financiară. Ce-ai fi făcut? Probabil te-ai fi speriat și undeva în martie-aprilie ai fi răscumpărat acel fond, ai fi lichidat investiția și ce s-ar fi întâmplat? Ai fi ratat toată revenirea ulterioară. Astfel încât acum când ne uităm la acel fond, cel mai bun fond de investiții, probabil ar fi un plus 10% de la începutul anului, iar contul tău ar fi fost, cel mai probabil, pe -25%.

De ce? Comportamentul. Ai avut un produs care nu a fost potrivit pentru tine, astfel încât ai reacționat emoțional și l-ai fi vândut. Asta se vede an după an și pe orice orizont de timp. Este un studiu, făcut în America în fiecare an, care exact asta arată: performanța investitorului individual versus performanța fondului. Diferențele sunt de la simplu la dublu.
 
Fondul poate să fie mai bun, mai slab, dar diferența fundamentală pe termen lung pentru investitor este comportamentul lui, astfel încât
 
Revenind la întrebare, răspunsul este: Cel cu care ești OK, din punct de vedere emoțional. Cum afli asta? Încercând. Nu o să găsești răspunsul nicăieri pentru că fiecare este diferit.
 
Cel mai simplu este să alegi 2-3 fonduri cu profil diferit: fond cu instrumente de venit fix, de acțiuni românești, internaționale. Pui 100 lei în fiecare lună timp de un an și după vezi exact cum te simți. Între timp le-ai și înțeles mai bine și vezi exact cum te simți investind în acele fonduri.

 

De unde știu că administratorul meu își face treaba?

 

Cel mai simplu cred că e să compare fondurile similare. Să spunem că alegeți un tip de fond cu acțiuni pe piața românească. Atunci aveți la dispoziție 5 fonduri similare și la final de an vă uitați la performanță. Dacă diferențele între ele sunt mici, este puțin relevant. Niciodată un fond nu va fi constant pe primul loc. Șansele să poți alege în fiecare an următorul cel mai bun fond astfel încât să investești în el sunt zero. Asta este realitatea.
 
Dacă sunt deviații majore. Să spunem că din cele 5 fonduri, 4 au performanță 10% și unul 3% sau 20%, dacă diferența e mare și plus și minus, este ceva ciudat cu acel fond. Fie nu are chiar strategia pe care ați crezut că o are, fie n-a implementat-o chiar corect.
 
Atunci cred că ar trebui să aveți o discuție cu administratorul să-l întrebați de ce s-a întâmplat lucrul ăsta și dacă răspunsul nu vă satisface, poate ar trebui să vă mutați în ceea ce vă doreați de la început: un fond de acțiuni pe piața românească.

 

Administratorul de fonduri se consultă cu noi când ia decizii de cumpărare a anumitor instrumente?

 

Nu, asta este treaba administratorului și pentru care este plătit. În general un fond de investiții are mii sau zeci de mii de clienți în spate. E imposibil să vorbești cu fiecare client. E și un pic irelevant. Performanța investitorului este dată mai degrabă de alocarea activelor pe care o are.
Decizia importantă este: Stau în cash, respectiv depozite cu 1% sau mă duc în fonduri de investiții și sper la un randament X. Asta este decizia pricipală.
 
Să spunem că piața de acțiuni din România va crește cu 10% de aici încolo timp de un an. Diferențele care se pot face din a alege Nuclearelectrica versus Romgaz versus Petrom sunt destul de mici sincer vorbind. Dacă ai o diversificare cât de cât bună în spate, de 10-20 de acțiuni, diferențele că ai ales acțiunea X sau Y și ai investit mai mult în ea sunt mici, dacă bursa crește cu 10%, probabil vei avea un randament de 12%. E foarte bun, dar pe termen lung diferența fundamentală este: Am ales să stau cu banii în depozit sau m-am dus pe piața de acțiuni?
 
Asta ar trebui să fie decizia fiecărui investitor: Sunt confortabil să fac asta sau nu?
 
Mulți investitori sunt pasionați sau atrași de acest lucru: să cumpăr, să vând, să cumpăr, să vând. Sună interesant, dar mai degrabă este un casino în momentul în care faci așa.
 
Este o vorbă interesantă spusă de americani: Time in the market, not time the market. Adică este mai important să fi investit în piață în mod constant decât să încerci să speculezi piața. În momentul în care încerci să speculezi piața, șansele să reușești consistent pe termen lung sunt aproape zero. Mai degrabă vei rata anumite oportunități de care ai putea profita.
 
Cine își imagina în martie-aprilie că piața va înregistra o creștere de genul ăsta. Nimeni. Mai degrabă, atunci marea majoritate a investitorilor acționau emoțional și vindeau. Ieșeau din piață. Era ceva care-i speria.
 
Cel care a stat calm și nu s-a uitat pe portofoliu a beneficiat și acum când se uită în spate nici nu-și dă seama că a fost această criză, care atunci părea sfârșitul lumii.
 
Lucrurile trec pe termen lung și este mult mai important să stai în piață pe termen lung, decât să încerci să faci tot felul de speculații.
 
Acest interviu a fost publicat de cotidianul online Hotnews.ro