Americanii spun: Sperăm la ce e mai bine, dar ne pregătim pentru ce e mai rău. Asta înseamnă că nu trebuie să fie niciodată nevoie să apelăm la acea saltea de siguranță, adică acei bani puși deoparte pentru situații dificile, precum pierderea unui job, reiese din declarațiile lui Răzvan Szilagyi, CFA, CEO Raiffeisen Asset Management. Potrivit acestuia, cu cât crește senioritatea persoanei, cu atât job-ul respectiv poate fi mai greu înlocuit și cu atât salteaua de siguranță trebuie să fie mai mare. Pentru viziunea pe termen scurt, precum ideea de pierdere a locului de muncă, el recomandă ca banii să fie puși în instrumente foarte lichide, dar și cu gândul la randament (despre ce este vorba, vezi în interviu). De asemenea, a prezentat și un studiu de caz despre cât să economisești ca să te bucuri de același trai la bătrânețe.

 
Urmărește interviul integral:
 

 

Punem egalitate intre sănătate financiară și independentă financiara?

 

Sunt ambele în aceeași zonă. Nu aș pune egalitate între ele. Dacă vorbim de sănătate financiară ne gândim, cumva, la un capitol mai mare. Să spunem că sănătatea financiară este un dulăpior în care avem mai multe sertare. Independența financiară este unul dintre sertarele sănătății financiare.
 
Îmi place mult paralela pe care o facem cu sănătatea fizică. Dacă atunci când vorbim de sănătate fizică ne gândim la faptul că avem un corp care funcționează bine, la fel putem să spunem și de sănătatea financiară.
 
La fel ca în viață, dacă dorim să avem o viață fericită, trebuie să avem și sănătate fizică și multe dintre visurile pe care le avem se pot îndeplini cu bani.
 
Sănătatea financiară este subiectul mare, dulăpiorul de care spuneam. Independența financiară se referă la faptul că pot trăi fără să lucrez, faptul că am suficiente resurse financiare astfel încât viața mea să nu mai depindă de a lucra. Este o parte din sănătatea financiară.

 

Ce înseamnă independență financiară mai în detaliu? Cum o pot obține?

 

Dacă am un serviciu și primesc un salariu lunar, atunci viața mea depinde de acei bani pe care îi primesc periodic. Să presupunem că am strâns suficient de mulți bani deoparte și, teoretic, aș putea să nu mă mai duc la serviciu.
 
Am o sumă de bani și dobânzile sau randamentele pe care le obțin îmi vin periodic în cont în fiecare lună înlocuind acel salariu. În momentul acela pot spune că sunt independent financiar, că nu trebuie să mai lucrez și că nu depind de alte venituri.

 

Ce înseamnă sănătate/independență financiară pe termen scurt sau mai bine zis cum ar trebui să abordăm această discuție?

 

Vă spuneam că sănătatea financiară o văd ca pe un dulăpior cu două sertare. Unul este aspectul pe termen scurt și unul este cel pe termen lung. Dacă avem venituri periodice din salariu, din ele îmi acopăr cheltuielile curente: cu mâncarea, cu transportul, îmbrăcămintea.
 
Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă pe piața muncii și dacă luăm în calcul anumite riscuri există situația în care poate nu voi avea acele venituri periodice. Sunt din ce în ce mai mulți oameni care lucrează pe proiecte, din ce în ce mai mulți antreprenori care nu au venituri constante. În momentul în care am de acoperit niște nevoi recurente din niște venituri care nu sunt recurente apare o provocare pentru că trebuie să gestionez această componentă pe termen scurt.

 

Cum dimensionăm această saltea de lichiditate? Ce fac cu banii, în ce îi investesc?

 

Nu există un răspuns unic pentru că depinde de situația fiecăruia dintre noi.
 
Să luăm un studiu de caz.
 
Spuneam că sunt cel puțin două situații în care avem de gestionat această lichiditate pe termen scurt. O dată poate să fie dacă nu am venituri recurente și se poate să am un eveniment nefericit care este pierderea locului de muncă.

 

Cum dimensionăm?

 

Depinde foarte mult de cât de repede credem că putem să găsim un job sau să încasăm banii pe un proiect. Dacă vorbim de pierderea locului de muncă, cu cât job-ul pe care îl am este foarte ușor de înlocuit cu atât salteaua de siguranță va trebui să fie mai mică.

 

EXEMPLE

 

O persoană lucrează în IT și este junior, în contextul actual de piață probabil că poate să-și găsească un alt job undeva între 1-2 luni. Deci, nevoia de saltea de siguranță este în cazul ăsta mai mică. 1-2 salarii pot reprezenta o sumă suficient de mare astfel încât să treacă foarte ușor peste schimbarea unui job.
 
Cineva care lucrează pe proiect este posibil ca el să lucreze 2-6 luni până să încaseze banii pe proiectul respectiv. Înseamnă că pentru cele 6 luni în care nu va avea venituri, el trebuie să aibă o sumă de bani pusă deoparte ca să se poată întreține, să poată acoperi nevoile curente.
 
Revenind la IT, cu cât rolul acelei persoane este mai de senior, cu atât va fi mai greu să înlocuiască job-ul. Ca programator poate că putem oricând să găsim un job, dar dacă persoana respectivă este și manager, este posibil să dureze până când o poziție relevantă pentru persoana respectivă să fie disponibilă în piață. Atunci multiplul de salarii nu mai este 1 sau 2, ci poate să fie până la 6 salarii.
 
Cu cât crește senioritatea persoanei, cu atât job-ul respectiv poate fi mai greu înlocuit și cu atât salteaua de siguranță trebuie să fie mai mare. În anumite cazuri ajunge pentru pozițiile de leardeship chiar până la 12 luni.
 
Dacă vorbim de proiecte, în principiu fiecare dintre noi știm cam care este complexitatea proiectelor și care este fluxul banilor: când suntem plătiți. În funcție de asta putem dimensiona numărul de salarii.

 

Dacă ne îngrijim de sănătatea pe termen scurt, de ce mai avem nevoie de o plasă de siguranță pe termen lung? Nu putem, pur și simplu, să alegem să funcționăm pe termene scurte toată viața?

 

Aici sunt două componente. Una e legată de faptul că și viziunea pe termen scurt are o componentă pe termen lung.
 
Să presupunem că am pus deoparte trei salarii. Știți cum spun americanii: Sperăm la ce e mai bine, dar ne pregătim pentru ce e mai rău. Asta înseamnă că nu trebuie să fie niciodată nevoie să apelăm la acea saltea de siguranță. Doamne ajută să nu ne pierdem niciodată serviciul, să nu avem probleme de generare de venituri și atunci să ne dăm seama că acele salarii sunt, de fapt, o investiție pe termen lung. E posibil să avem acești bani puși deoparte și pentru 10-20 de ani.
 
Prima componentă este că acești bani ar trebui să fie puși să lucreze și ca timpul să funcționeze în favoarea noastră.
 
Dacă facem o socoteală și vedem că am pus deoparte 10.000 de lei, în momentul în care acei 10.000 de lei sunt investiți pe 10-20 de ani, să vedem că se poate ca diferența de randament să fie semnificativă. Cei 10.000 de lei pot însemna 12.000 – 13.000 lei pe 10 ani, adică un randament de 20 – 30% dacă au fost investiți cum trebuie.
 
Recomandare: Banii trebuie să fie puși în instrumente foarte lichide. Adică să putem oricând să apelăm la ei dacă apare un eveniment neprevăzut, dar trebuie să ne gândim și la componenta de randament.
 
Dacă ar fi să aleg un instrument pentru această saltea de siguranță, atunci m-aș gândi la fondurile de obligațiuni: sunt suficient de lichide și au potențial de randament pe termen lung.
 
Cealaltă componentă este legată de faptul că va veni un moment când ne retragem din viața activă și atunci cele 3 salarii nu vor mai fi suficiente. Ne pot ajuta pe termen scurt pentru anumite evenimente neprevăzute.
 
Să ne gândim la pensionare. Ieșim la pensie la 60 sau 65 de ani și avem o speranță de viață în jur de 80 de ani. Deci vom avea nevoie pentru acei ani de venituri peste pensia de stat. Atunci cele trei salarii, despre care am vorbit, nu sunt suficiente.

 

Cum ar trebui să analizăm perspectiva pe termen lung?

Perspectiva pe termen lung ne permite o independență financiară atunci când vrem să ne retragem din viața activă. Nu înseamnă neapărat momentul ieșirii la pensie. Înseamnă că am opțiunea, de la o anumită vârstă, fie să nu mai lucrez, fie să pot să lucrez mai puțin și să pot să mă ocup de alte proiecte din viața mea: voluntariat, călătorit etc.
 
Acest interviu a fost publicat de cotidianul online Hotnews.ro