Prima lecție de educație financiară din familie: Bugetul de urgență!
 
Cele mai recente studii din științele sociale arată că fericirea umană, în medie, desenează un grafic în forma literei «U»: pornim la drum de tineri, cu poftă de viață și dorința de a trăi frumos, apoi, în perioada de la 30 la 50 de ani, curba fericirii scade și atinge cel mai redus nivel, pentru că este perioada în care muncim mult, suntem preocupați de locul de muncă, de grija pentru părinții care, din cauza vârstei, au din ce în ce mai multe nevoi, și, în același timp, de copiii minori care depind de noi. Partea bună este însă că, începând cu 50 de ani, curba fericirii urcă din nou, pentru că este, cel puțin teoretic, perioada în care avem mai puține griji financiare, cei din jurul nostru ne solicită mai puțin, iar noi înșine suntem încă sănătoși și în putere să ne bucurăm de timpul liber. Cum facem să fim însă și independenți financiar, să nu depindem de stat, de părinți, de copii?

 
Într-o țară în care, potrivit Institutului Național de Statistică, venitul mediu net al unei persoane nu depășește 700 de euro lunar, iar cel al unei familii se situează undeva în jurul valorii de 1.000 de euro lunar, problema economisirii poate părea una pur teoretică. Deși costul vieții în România este mai mic decât în alte state europene, ponderea venitului cheltuit pe nevoile de bază este mai mare.
 
Realitatea este că anul pandemic ne-a arătat că banii pot fi cheltuiți și în alte moduri – poate mai puțin în restaurante, dar mai mult în librării; poate mai puțin în vacanțe, dar mai mult în online. Tot anul 2020 ne-a arătat că putem face și mici economii. Cu toate acestea, cu toții suntem diferiți, nu doar în ceea ce privește posibilitățile, dar și în funcție de nevoi.
 
Din punctul meu de vedere, indiferent unde ne aflăm pe curba vârstei sau a veniturilor personale, cel mai important este să conștientizăm deciziile noastre financiare și consecințele acestora. La 20 de ani, să ne gândim la ce renunță părinții noștri pentru ca noi să mergem mai departe în viață, de exemplu să mergem la facultate; la 30 de ani, înainte de a accepta orice cerere materială din partea copiilor, gândind ca ei să aibă ce poate noi n-am avut, să ne gândim câtă nevoie au cu adevărat de acel lucru și să le explicăm și lor decizia luată, pentru a pune bazele unui comportament financiar corect cât mai din timp.
 
La 40 de ani, înainte de a schimba mașina sau de a merge într-o vacanță exotică la modă, poate alegem mai degrabă un curs de limbă străină sau altă competență de care avem nevoie pentru a avansa în carieră sau care ne face plăcere. La orice vârstă sunt sute și mii de opțiuni, însă nu-i ușor să le alegi pe cele corecte.
 
Recunosc că eu însămi am început să conștientizez implicațiile propriului comportament asupra situației financiare viitoare abia spre 30 de ani. Este greu să proiectăm mental un viitor foarte îndepărtat, mai ales când suntem foarte tineri. E ca la o dietă, dacă beneficiile nu se văd imediat, suntem tentați să renunțăm rapid.
 
Atunci când am început să economisesc, prima dată m-am gândit la viitorul copiilor, apoi la incidente neprevăzute, o boală sau un alt necaz în familie. De aceea, primele investiții le-am făcut în planuri financiare pentru copii și în asigurări de viață sau de sănătate cu componentă de investiții. În familie, învățasem doar despre nelipsitul „buget de urgență”. În vremurile acelea însă se știau prea puține despre investițiile financiare, iar bunicii credeau că statul va avea mereu grijă de noi. Acum știm că, din cauza perspectivelor demografice descurajante, acest lucru nu va fi posibil. Mi-aș fi dorit să învăț la școală despre bune practici în gestionarea banilor, un subiect la fel de pertinent ca educația civică, de exemplu. Acum copiii au această șansă.
 
După primele investiții, mi-am făcut un obicei de economisire lunar, tocmai pentru că știu că am nevoie de puțină disciplină. Așa cum factura la telefon se plătește automat, tot așa există și planuri de investiții personalizate, în care se poate aloca o anumită sumă lunar. Sunt o persoană prudentă, de aceea inițial am ales o combinație de instrumente cu venit fix, cu fonduri monetare. Ulterior, după ce am prins gustul, am încercat și investiții mai riscante, cu randament mai mare, dar niciodată cu mai mult risc decât am considerat că-mi pot permite să pierd. Deși se spune că pe măsură ce înaintăm în vârstă devenim tot mai puțin aventuroși, în ceea ce privește investițiile financiare, relația este inversă.
 
Apoi, pe măsură ce am asigurat nevoile de bază, ale noastre și ale familiei, putem fi mai curajoși cu banii. De asemenea, contează și orizontul de timp pe care investim: pe termen scurt, este foarte posibil să fie fluctuații ale valorii activelor, inclusiv scăderi, dar pe termen lung, tendința este mereu ascendentă. Și să nu uităm că noi suntem generații a căror speranță de viață diferă mult de cea a străbunicilor noștri sau chiar a bunicilor noștri. Ne vom putea bucura mai mult, dacă vom investi, atât în noi înșine cât și în resurse financiare pe termen lung. Deși mi-e greu să mă imaginez încă la perioada pensiei, îmi place să cred că economiile făcute și investițiile pe care voi continua să le fac îmi vor permite să aleg dintre mai multe opțiuni de petrecere a timpului.
 
Chiar dacă lucrez în domeniul financiar, mereu mă consult cu specialiștii în investiții financiare și îmi aleg cu grijă sursele de informații, apoi le discut cu familia și cu prietenii. Multe comportamente financiare adecvate le deprindem din cercul de apropiați, astfel că mi-aș dori ca, în fiecare familie din România, atunci când ne adunăm la masă sau într-o după-amiază petrecută împreună, pe lângă fotbal, coronavirus și politică, să vorbim și despre decizii financiare, economii și investiții.​
 
Un articol semnat de Alexandra Smedoiu, președinte CFA România